Un alt lucru minunat care se întâmplă când ești însărcinată este că poți să-ți imaginezi nemărginit cum va fi când bebele va veni pe lume. La început poate ți-e teamă să-i cumperi lucrușoare din superstiție sau pentru că ți se pare ireal totul. Pe măsură ce bebele crește, prinzi curaj și tot mai multă încredere în el și  în tine. Îți dai seama că nu e un vis și că foarte curând vei trăi și tu mirajul maternității. Prima oară poate îi vei lua ceva mărunțel și drăgălaș, niște botoșei sau o zornăitoare colorată, doar cât să-ți amintească ce e pe cale să se întâmple. Fără să-ți dai seama însă, te vei trezi că nu mai aveți loc în casă de jucării, pătuțuri, cărucioare, cădițe, țarcuri, premergătoare și te miri cum de nu i-ai comandat încă tortul pentru majorat. Devii expertă în gadgeturi bebelușești, știi care e mai bun, fiecare ce lipsuri are și poți oricând oferi un sfat avizat unei proaspete posesoare de burtică.

De când am văzut căruciorul pe un site specializat în așa ceva, am știut că va fi al Aniei: mare și încăpător, perfect utilat și cu o imagine vintage dată de roțile mari cu spițe subțiri și de acoperământul cu aspect de trăsură.

A venit într-o dimineață de burtică mare și l-am montat cu Florin într-o clipă. Îmi amintesc și-acum bucuria pe care am simțit-o și visele pe care le aveam cu el.

În primele luni nu l-am folosit foarte des pentru că păpădia stătea ori în brațe, ori în sistemele de purtare.

Când s-a mai încălzit afară plecam dimineața pe la 7 cu Ania la plimbare în cărucior pe străzile liniștite la acea oră din cartier și ne întorceam după vreo două ore. Ca să o feresc de soare, puneam o umbrelă colorată de pânză, prinsă cum se putea, în diferite poziții și pe care o tot mutam în funcție de direcția de mers. Asta până am descoperit că există umbrele speciale pentru așa ceva și ne-a fost mai ușor.

Căruciorul a venit dotat cu o husă transparentă impermeabilă de ploaie care se odihnea neîncetat în locul pentru bagaje de la subsolul căruciorului și pe care nu am folosit-o niciodată. Sătulă de ea că strica aspectul plimbării, într-o dimineață am lăsat-o acasă. Din fericire, ploaia nu ne-a prins foarte departe de casă, dar a fost cea mai rapidă plimbare cu căruciorul dintre toate.

Când am fost prima oară cu fetițul la mare, la cinci luni, Ania a învățat că se adoarme foarte ușor în cărucior. Și de atunci a început intens rodajul căruciorului. Mii de plimbări prin curte, printre căței în căutarea unui somnic de păpădie, zeci de ritmuri de legănare pe care eu și Florin le-am învățat în funcție de stările Aniei. Când a venit frigul, căruciorul fetițului s-a adăpostit cu noi în casă și a domnit aici până de curând.

A fost îndelung cercetat și exploatat de Ania, puricat la bani mărunți, certat și îmbrățișat.

Când a început să vorbească păpădia, căruciorul a primit și un nume special: Toca. A plimbat fetiț, cățel, plastilină și jucării cu nemiluita. Nu s-a plâns niciodată. După doi ani de folosință intensă a început să șchioapăte puțin spre dreapta. L-am iubit în continuare la fel de mult, în ciuda defectelor.

Oriunde mergeam, căruciorul era parte din familie. Venea cu noi peste tot, în drumuri mai lungi sau mai scurte. Ne-am luat chiar și o mașină nouă, cu un portbagaj încăpător, special pentru mărimea lui impresionantă. Deși se demontează cu totul, inclusiv roțile, destul de ușor, tot ocupa un loc generos.

Într-o după-amiază, de curând, Ania a decis că ea și Toca trebuie să se despartă și așa a rămas. Tare mândră sunt de ea că a crescut și a luat această decizie. Dar nu puteam să nu-i ofer câteva rânduri unui prieten așa de drag, care ne-a făcut amintirile mai frumoase și care ne-a îndeplinit vise de burtică mare.

Încă îl mai păstrăm la locul lui de lângă masă. La început, ca să-l aibă păpădia la îndemână dacă s-o răzgândi, apoi ca să nu se simtă abandonat și să aibă și el timp să se odihnească puțin lângă noi. Curând însă îl vom lăsa în lumea lui.

E greu să nu te atașezi de lucruri atunci când ele iau parte la fericirea pe care o trăiești. Și asta cred că e menirea pe care o caută orice neînsuflețit pe lumea asta. Așa că, odihnește-te liniștit, cărucior iubit! Misiunea ta a fost  îndeplinită cu succes! Rămâi cu bine!

 

 

Căruciorul cu vise de burtică mare
Tagged on:                                             

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *