Cred că încep să dezvolt o obsesie cu privire la obiceiurile gălăgioase care însoțesc sărbătorile patriei noastre iubite. Îngrijorător este că pare că sunt singura preocupată de acest subiect. Probabil stau mai prost cu nervii decât cei din jur.
Am trecut de Revelion cu focuri de artificii și bubuituri și am ajuns la Paști cu petarde și bubuituri. Ok, accept că suntem un popor pentru care tradițiile ocupă un loc semnificativ, încerc să înțeleg că zgomotele puternice produse în preajma sărbătorilor sunt un fel de sperietoare pentru duhurile rele și monștrii care, în viața lor normală, trăiesc într-o liniște desăvârșită și găsesc orice prilej, în special când suntem ghiftuiți bine, să come and get us, iar singura noastră armă împotriva lor pare să fie un bum explodat. Dar să începi de joi seara de la opt și să o ții așa până la 3 dimineața, mi se pare nițeluș cam exagerat. Poate oi fi ratat eu informația cu privire la orele critice când necurații au preferințe pentru suflete de muritori, dar tind să cred că și monștrii ăștia au sensibilitățile lor și pot înțelege dacă le explici de trei-patru ori, pe la șapte seara, să zic așa, cum stă treaba.
Astăzi vreau să mă erijez într-un aducător de pace și armonie între cele două lumi aflate într-un aparent război și să ofer o serie de soluții mai puțin agresive cu care am putea noi, oamenii păcătoși, să ne transmitem mesajul nealterat:
-un moment de reculegere, care să țină, de preferință, între 8 seara și 3 dimineața, în care să ne adunăm gândurile cu privire la cei dragi, la viața noastră, la dureri și bucurii, la probleme și soluții, la sensul de a trăi, la frumusețea din jur, la mulțumirile pe care vrem să le aducem;
-o tură de alergat în jurul cartierului care să ne scuture de toate frustrările pe încercăm să le explodăm prin gălăgie;
-o porție bună de râs în hohote care să elibereze endorfine, să ne relaxeze și să ne alunge fricile;
-în momentul acela când stai cu petarda în mână și anticipezi efectul pe care îl va crea asupra ta și asupra celor din jur, rostește una din frazele de mai jos, și lasă bubuitura deoparte:
1.Vreau să contez pentru lume, vreau să fiu remarcat, vreau ca lumea să mă audă și să mă asculte cu adevărat.
2.Me-Tarzan, you-Jane! Eu vreau să-ți arăt cât de puternic, maiestuos, bărbat și luptător sunt. O să-ți induc o sperietură doar cât să înțelegi că bărbații nu plâng niciodată! Ai putea însă să fii atentă pe viitor pentru că zgomotele puternice tind să mă liniștească.
3.Sunt atât de bucuros că mâine nu sunt forțat să merg la serviciu, că pot să mânânc până mi se rup nasturii de la pantaloni, că pot să beau până cad sub masă încât vreau ca întreaga lume să știe acest lucru.
4.Aleg să nu mă răzbun pe toți acei care se poartă urât cu mine, care mă rănesc, care au mașini mai scumpe, case mai mari, neveste mai frumoase, bani mai mulți și o viață, aparent mai ușoară.
5.Îmi promit că data viitoare când voi simți nevoia să mă revolt, când mă voi simți înșelat, umilit, pus la punct și apostrofat, nu voi mai tăcea și-mi voi exprima liber opinia.
Dacă nici una din variantele de mai sus nu funcționează pentru tine, încearcă să te baricadezi în cameră și să-ți urli tot răul pe care vrei să-l alungi, sau încearcă o terapie psihologică care să te îndrume spre o viață trăită în zen și armonie. O privire spre alte lumi mai civilizate ar putea, de asemenea, fi de ajutor!
Sursa foto: metro-hearing-tinnitus.com
